Cerințele nutriționale ale vacii se modifică odată cu creșterea, gestația și lactația.Cele mai multe probleme legate de sănătate și decese la vacile mature de lapte apar în decurs de 60 de zile de la fătare. Gestionarea corectă a „perioadei de tranziție”, care acoperă luna anterioară și luna după fătare, este deosebit de importantă. Un bun management al reproducerii, cu determinarea precisă a gestației, stabilește când vaca urmează să fete și rațiile corecte sunt hrănite la vaca potrivită la momentul potrivit.

Aportul zilnic de hrană de întreținere al unei vaci mature care nu este gestantă este de aproximativ 1,2% din greutatea ei corporală pe zi - o vacă de 600 kg trebuie să mănânce aproximativ 7,2 kg de substanță uscată de bună calitate pe zi. Cantitatea de substanță uscată hrănită vacilor gestante înțărcate, care nu alăptează, ar trebui să fie de aproximativ 2% din greutatea corporală sau 12 kg SU, pentru asatisface nevoile fătului în curs de dezvoltare. Apetitul vacii va scădea în ultimele 3-4 săptămâni de gestație, în special în ultima săptămână de gestație, când aportul de substanță uscată poate fi redus cu 50%.Astfel, pofta de mâncare scade în timp ce cerinţele nutritive ale viţeiului în curs de dezvoltare şi ale vacii cresc.

Trei probleme nutriționale comune care apar în timpul fătării sunt:

• echilibru energetic negativ (cetoza sificat gras)• hipocalcemie• acidoză ruminală

Balanța energetică negativă – Primul scop al rației de tranziție este de a minimiza deficitul energetic, experimentat de vacă în fața unui apetit în scădere, prin adăugarea de concentrate în rația ei în ultimele 3-4 săptămâni de gestație.Vacile care se confruntă cu un echilibru energetic excesiv de negativ au mai multe șanse să rețină o placentă, să dezvolte metrită și să aibă stomacul deplasat. Aceste vaci durează, de asemenea, mai mult să rămână gestante, crescând riscul de sacrificare din cauza unei concepții eșuate.

Hipocalcemie – Vacile mai în vârstă cu producție mare, sunt predispuse să experimenteze o scădere rapidă a calciului din sânge în timpul fătării. Aceasta reflectă cantitatea mare de calciu, care este încorporată în laptele produs de vacă. Al doilea obiectiv al rației de tranziție este acela de a minimiza scăderea calciului din sânge în timpul fătării pentru a preveni ca vacile să sufere de febra laptelui (slăbiciune cauzată de scăderea calciului din sânge).Vacile mai în vârstă sunt mai predispuse să aibă probleme cu febra laptelui decât junincile. Vacile care suferă din cauza febrei laptelui au mai multe șanse de a avea dificultăți de fătare, de a-și reține placenta și de a avea probleme cu mastită. Mai puțin de 2% dintre vaci ar trebui să aibă probleme cu febra laptelui.O incidență mare a febrei laptelui indică o problemă de management nutrițional.

Strategiile de prevenire a febrei laptelui includ:• asigurarea existenței unui magneziu adecvat în rație prin includerea a 50 de grame de oxid de magneziu pe cap pe zi în hrană, în ultimele 3-4 săptămâni de gestație.• menținerea conținutului de grăsimi din dietă sub 4% în ultimele 3-4 săptămâni, deoarece grăsimea în exces se leagă de magneziu, prevenind astfelabsorbția in rumen.• hrănirea unei diete “sărace” în calciu, de obicei prin hrănirea cu niveluri mai ridicate de păioase, cum ar fi paie de ovăz sau de grâu, care sunt “sărace” încalciu. Cu toate acestea, este adesea dificil să găsești furaje cu conținut scăzut de calciu, dar care oferă suficientă energie și proteine pentru a depăși echilibrul energetic negativ.• hrănirea unei diete care conține niveluri scăzute de potasiu și concentrații mai mari de clorură și sulf prin hrănirea furajelor cu conținut scăzut de potasiu și adăugarea de săruri precum clorura de calciu sau sulfatul de amoniu în furaj. Deoarece sărurile nu sunt foarte gustoase, este important să monitorizați cât de mult mănâncă vacile pentru a evita inducerea unui echilibru energetic negativ.

Produsul cu săruri, cum ar fi #Biochlor (Arm and Hammer Animal Nutrition) este raportat a fi mai gustos pentru vaci.

Acidoza ruminală – Acidoza ruminală – Lactația crește în mod dramatic cerințele de hrană ale vacilor de lapte cu producție mare. Acidoza rumegătoarelor - Lactația crește dramatic cerințele de hrană ale vacilor de lapte cu producție mare. În dieta de întreținere trebuie adăugate încă 5 kg de substanță uscată de calitate la 10 litri de lapte produs; vacile cu producție ridicată pot consuma 4% din greutatea corporală a substanței uscate pe zi la vârful lactației atunci când sunt hrănite cu o dietă foarte digerabilă. O creștere bruscă a valorii energetice a dietei provoacă o fermentație excesivă (acidoza rumenului) și o încălcare a compoziției microbiene a rumenului. Creșterea treptată a conținutului de energie al dietei înainte de fătare ajută la ajustarea treptată a compoziției microbiene din rumen, ceea ce permite vacii să consume în siguranță dieta cu mai multe calorii a vacilor lactante.

CERINȚE NUTRIȚIONALE ALE VACILOR DE LAPTE ÎN PERIOADA TE TRANZIȚIE

25 mai 2023

Articol realizat de - Dumitru Ocrain

Mesajul tău e-mail
Conținutul mesajului